{"id":3257,"date":"2022-11-21T00:00:00","date_gmt":"2022-11-21T00:00:00","guid":{"rendered":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/2022\/11\/21\/episodul-19-plagiate-in-rock\/"},"modified":"2026-08-11T11:41:21","modified_gmt":"2026-08-11T11:41:21","slug":"episodul-19-plagiate-in-rock","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/2022\/11\/21\/episodul-19-plagiate-in-rock\/","title":{"rendered":"Rock Story – Episodul 19 – Plagiate \u00een rock"},"content":{"rendered":"
\n
\n

\"Podcast\"Podcast<\/span><\/h2>\n
\n <\/a>
\n \"\"<\/a><\/p>\n

Episodul 19 – Plagiate din rock<\/a><\/h3>\n

Ascult\u0103 acum pe Soundcloud<\/a>, Apple Podcasts<\/a>, Google Podcasts<\/a> sau Spotify<\/a><\/p>\n

Iat\u0103 mai jos scriptul episodului:<\/p>\n

\u021ai s-a \u00eent\u00e2mplat vreodat\u0103 s\u0103 ascul\u021bi o melodie pentru prima dat\u0103 \u0219i s\u0103 fii gata s\u0103 juri c\u0103 ai mai auzit-o \u00een alt\u0103 variant\u0103, c\u00e2ntat\u0103 de altcineva? Probabil c\u0103 da. Muzica este o form\u0103 de art\u0103 \u00een care muzicienii sunt \u00een mod continuu inspira\u021bi de munca celuilalt, adapt\u00e2nd-o \u00een diferite moduri.<\/h2>\n

Dup\u0103 cum au ar\u0103tat unele dintre cele mai mari procese pentru drepturi de autor din istoria muzicii, exist\u0103 o linie fin\u0103 \u00eentre inspira\u021bie \u0219i plagiat. Ast\u0103zi am s\u0103-\u021bi povestesc despre c\u00e2teva procese de referin\u021b\u0103 pentru drepturi de autor, procese care au definit cursul muzicii rock. Am s\u0103-\u021bi spun despre Chuck Berry, George Harrison, Rolling Stones \u0219i Led Zeppelin.
\nSunt Geo Iordache, iar acesta este episodul 19 al podcastului Rock Story.<\/p>\n

\u00cencepem cu unul din cele mai celebre \u0219i complexe procese pe drepturi de autor din istoria rockului – The Verve vs Rolling Stones<\/strong>.<\/h2>\n

Bitter Sweet Symphony, single-ul trupei Verve din 1997, nu numai c\u0103 a avut unul dintre cele mai memorabile videoclipuri ale anilor 90, dar a adus \u00een aten\u021bie un refren instrumental excep\u021bional, care n-ar fi ie\u0219it altfel la lumin\u0103. Cei de la The Verve au preluat un sample din varianta instrumental\u0103 a c\u00e2ntecului lui Rolling Stones din 1965 – The Last Time. Sample-ul era luat dintr-o adaptare orchestral\u0103 a piesei, interpretat\u0103 de The Andrew Oldham Orchestra. <\/p>\n

The Verve ob\u021binuser\u0103 permisiunea de a folosi sample-ul de la Andrew Oldham Orchestra, \u00eens\u0103 nimeni de la casa de discuri nu mersese mai departe pe fir, ca s\u0103 ob\u021bin\u0103 drepturile \u0219i de la Rolling Stones.
\nDin acest moment, lucurile devin complicate, pentru c\u0103 drepturile asupra piesei originale nu mai erau la Mick Jagger \u0219i Keith Richards, cei doi compozitori, ci apar\u021bineau unei companii numite ABKCO, de\u021binut\u0103 de un afacerist controversat, pe nume Allen Klein. Acesta lucrase \u00een anii 60 at\u00e2t cu Beatles, c\u00e2t \u0219i cu Rolling Stones, iar de Stones se desp\u0103r\u021bise ur\u00e2t, fiind acuzat de trup\u0103 c\u0103 a furat sume mari de bani prin neplata de taxe \u0219i drepturi muzicale timp de aproape 5 ani. Mai mult, Klein reu\u0219ise s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe copyrightul pieselor Stones dinainte de 1971, a\u0219a c\u0103 \u00een 1997, drepturile pentru piesa The Last Time \u00eei apar\u021bineau.<\/p>\n

\u00cenainte de lansarea Bitter Sweet Symphony, The Verve negociase un sample de 6 note cu Decca Records, care avea drepturile variantei orchestrale a lui Andrew Oldham. C\u00e2nd cineva de la Virgin, care avea contract cu Verve \u0219i-a dat seama c\u0103 trebuie s\u0103 mai ob\u021bin\u0103 un acord, albumul Urban Hymns, pe care se afla Bitter Sweet Symphony, era deja imprimat \u00eentr-un num\u0103r mare de CD-uri care a\u0219teptau s\u0103 intre \u00een magazine. Iar piesa fusese deja lansat\u0103 ca single. Timpul nu era de partea lor. <\/p>\n

Managerul The Verve a luat leg\u0103tura cu Allen Klein, care s-a opus de la \u00eenceput, spun\u00e2nd c\u0103 lui nu-i place ideea de sampling \u00een muzic\u0103. \u00centr-un ultim efort, \u00eensu\u0219i directorul de la Virgin s-a dus la New York s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 personal cu Klein \u0219i i-a dat s\u0103 asculte piesa. Acestuia i-a pl\u0103cut \u0219i a \u00een\u021beles c\u0103 at\u00e2t trupa c\u00e2t \u0219i casa de discuri sunt \u00eentr-o situa\u021bie f\u0103r\u0103 ie\u0219ire, a\u0219a c\u0103 a fost de acord s\u0103 le licen\u021bieze sample-ul cu condi\u021bia s\u0103 fac\u0103 fifty-fifty \u00eencas\u0103rile din drepturi de autor. <\/p>\n

\u00cens\u0103 dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, c\u00e2nd Bitter Sweet Symphony a \u00eenceput s\u0103 urce \u00een topuri, Klein \u0219i-a schimbat pozi\u021bia, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 Verve a folosit mai multe note dec\u00e2t agreaser\u0103, a\u0219a c\u0103 i-a dat \u00een judecat\u0103 pentru plagiat.
\nCa urmare, Mick Jagger \u0219i Keith Richards au fost trecu\u021bi ca fiind coautori ai piesei, al\u0103turi de Richard Ashcroft de la Verve. \u00cens\u0103 \u00eencas\u0103rile din copyright se duceau 100% la ABKCO \u0219i Klein. <\/p>\n

Ca lucrurile s\u0103 fie \u0219i mai ur\u00e2te pentru Verve, ei nu aveau niciun cuv\u00e2nt de spus \u00een leg\u0103tur\u0103 cu utilizarea piesei. C\u00e2nd Nike le-a cerut acordul s\u0103 o foloseasc\u0103 \u00eentr-o campanie publicitar\u0103, trupa a refuzat, \u00eens\u0103 Nike s-a dus la Klein, care a \u00eencasat banii \u0219i \u0219i-a dat acordul.
\nConform unor estim\u0103ri f\u0103cute de BBC, p\u00e2n\u0103 \u00een 2019 Bittersweet Symphony a adus companiei \u00een jur de 5 milioane de dolari doar din drepturi de autor pentru difuz\u0103ri la radio (deci f\u0103r\u0103 s\u0103 ia \u00een calcul \u00eencas\u0103rile din licen\u021biere \u00een campanii publicitare), \u00een timp ce Ashcroft a c\u00e2\u0219tigat sub o mie de dolari. <\/p>\n

\u00centr-un interviu, acesta spunea \u00een glum\u0103 c\u0103 Bittersweet e \u201dcea mai mi\u0219to pies\u0103 compus\u0103 de Jagger \u0219i Richards \u00een ultimii 20 de ani \u0219i cel mai mare hit al lor \u00een UK de la Brown Sugar, \u00een 1971.\u201d. La r\u00e2ndul lui, Keith Richards a reconoscut c\u0103 Bitter Sweet Symphony \u201de o pies\u0103 extraordinar\u0103, dar la mijloc e o problem\u0103 avoc\u0103\u021beasc\u0103.\u201d
\nDac\u0103 te \u00eentrebi cum sun\u0103 originalul Rolling Stones, ascult\u0103 un pic. Mie unul mi se pare c\u0103 n-are nicio leg\u0103tur\u0103 cu Bitter Sweet. Dac\u0103 e s\u0103 merite cineva vreo recompens\u0103, e tipul care a f\u0103cut aranjamentul muzical al variantei orchestrale. Pe numele s\u0103u David Whitaker, tipul nici n-a cerut, dar nici n-a primit vreun ban din tot scandalul \u0103sta.<\/p>\n

Totu\u0219i, cazul Verve vs Stones a avut un deznod\u0103m\u00e2nt fericit. \u00cen 2009, Allen Klein a murit, l\u0103s\u00e2nd compania pe m\u00e2na fiului s\u0103u, Jodi Klein. Dup\u0103 10 ani, \u00een 2019, acesta, al\u0103turi de Mick Jagger \u0219i Keith Richards a fost de acord s\u0103 cedeze integral toate drepturile, precum \u0219i calitatea de autor al piesei lui Richard Ashcroft.
\n\u00centr-un interviu, acesta spunea c\u0103 \u201da fost o dovad\u0103 de bun\u0103voin\u021b\u0103 \u0219i generozitate. N-am avut niciodat\u0103 nimic personal cu Stones, \u00eei consider cea mai mare trup\u0103 de rock din lume.\u201d<\/p>\n

Suntem \u00een martie 1963, c\u00e2nd The Beach Boys<\/em> tocmai au lansat Surfin\u2019 USA, o pies\u0103 care a avut succes instantaneu \u0219i care surprindea esen\u021ba comunit\u0103\u021bii surferilor de pe Coasta de Vest. Pu\u0219timea era \u00eenc\u00e2ntat\u0103 \u0219i o fredona, iar radiourile nu se mai s\u0103turau s\u0103 o difuzeze. <\/h2>\n

\u00cens\u0103 melodia era o preluare a unei piese lansate cu 5 ani mai devreme – Sweet Little Sixteen a lui Chuck Berry,
\nPlagiatul era pe fa\u021b\u0103 \u2013 \u0219i nu doar muzica, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u0219i versurile erau tot pe acolo: piesa lui Berry era despre o adolescent\u0103 care viseaz\u0103 s\u0103 danseze la concertele unor trupe americane, enumer\u00e2nd diferitele ora\u0219e \u00een care va merge dup\u0103 ele. Beach Boys pur \u0219i simplu au modificat ideea \u0219i au enumerat diferitele plaje pe care le frecventau surferii din Statele Unite. <\/p>\n

Este unul din cele mai clare cazuri \u00een care muzica neagr\u0103 a fost preluat\u0103 \u0219i \u00eensu\u0219it\u0103 de albi. Brian Wilson a \u00eencercat s\u0103 o dreag\u0103, spun\u00e2nd c\u0103 nu a vrut s\u0103 fac\u0103 nimic r\u0103u cu Surfin' USA \u0219i c\u0103 melodia \u2013 primul hit de Top 5 al The Beach Boys \u00een Statele Unite \u2013 a fost f\u0103cut\u0103 ca un omagiu adus lui Chuck Berry, unul dintre idolii s\u0103i.<\/p>\n

Plagiatul era foarte clar, a\u0219a c\u0103 atunci c\u00e2nd a fost abordat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu furtul, Murray Wilson, managerul de atunci al The Beach Boys (care era \u0219i tat\u0103l lui Brian Wilson), i-a dat imediat lui Berry drepturile de autor asupra melodiei, ca s\u0103 evite un proces. De atunci, Chuck Berry apare ca autor al melodiei Surfin USA, al\u0103turi de Brian Wilson, care r\u0103m\u00e2ne textier.<\/p>\n

To\u021bi iubitorii muzicii rock cunosc Stairway to Heaven.<\/h2>\n

Lansat\u0103 \u00een 1971, piesa face parte din albumul Led Zeppelin IV. A fost votat\u0103 \u00een mod repetat drept cea mai bun\u0103 pies\u0103 rock din toate timpurile. Dar, dincolo de succes, istoria Stairway to Heaven este p\u0103tat\u0103 de acuza\u021bii de \u00eenc\u0103lcare a drepturilor de autor \u0219i de o poveste legal\u0103 complicat\u0103 \u0219i lung\u0103.<\/p>\n

C\u00e2ntecul \u00eencepe cu c\u00e2teva arpegii acustice \u0219i o progresie a acordurilor care seam\u0103n\u0103 cu o pies\u0103 numit\u0103 Taurus, a trupei Spirit.
\nAceasta nu a avut succesul lui Led Zeppelin, de\u0219i la \u00eenceputuri, cele 2 trupe p\u0103reau la acela\u0219i nivel \u0219i chiar au c\u00e2ntat \u00eempreun\u0103 la c\u00e2teva festivaluri \u00een 1969. <\/p>\n

Spirit fusese \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1968 de chitaristul Randy California, iar albumul intitulat tot Spirit ie\u0219ise pe pia\u021b\u0103 \u00een acela\u0219i an. Un am\u0103nunt interesant \u2013 \u00een turneul de promovare al albumului, trupa de deschidere era chiar Led Zeppelin. Printre piesele albumului Spirit se num\u0103ra \u0219i Taurus, o pies\u0103 instrumental\u0103 compus\u0103 chiar de Randy California. <\/p>\n

Dup\u0103 3 ani, pe 8 noiembrie 1971, Led Zeppelin a lansat cel de-al patrulea s\u0103u album de studio, pe care se afla \u0219i Stairway To Heaven. Nu trebuia s\u0103 fii vreun specialist ca s\u0103 sim\u021bi un pic de asemn\u0103nare \u00een arpegiile de deschidere ale celor 2 piese, \u00eens\u0103 la vremea respectiv\u0103 nimeni n-a comentat. <\/p>\n

\u00cen 1977, a fost prima dat\u0103 c\u00e2nd Randy California a sus\u021binut public c\u0103 Led Zeppelin a copiat intro-ul din Taurus \u0219i a c\u00e2\u0219tigat milioane din el. Cu toate acestea, nu a pornit nicio ac\u021biune legal\u0103, pentru c\u0103 nu avea bani \u0219i avea impresia c\u0103 termenul de prescrip\u021bie trecuse de mult.
\nPotrivit unor estim\u0103ri f\u0103cute \u00een 2015, p\u00e2n\u0103 la acel moment, Stairway to Heaven a produs aproximativ 562 de milioane de dolari.
\nChiar \u0219i \u00een 1977, c\u00e2nd Randy a ie\u0219it public cu acuza\u021bia, piesa era deja un imn al rock and rollului \u0219i un automat de produs bani. \u00cens\u0103 nu era vorba doar de bani \u2013 acuza\u021bia de plagiat \u00een sine era grav\u0103.<\/p>\n

Era oare intro-ul celei mai epice melodii a rock-n-roll-ului, copiat\u0103 not\u0103 cu not\u0103, din piesa trupei Spirit?
\nElefantul a r\u0103mas \u00een camer\u0103, toat\u0103 lumea s-a f\u0103cut c\u0103 nu \u00eel vede, iar anii au trecut. Randy California a murit \u00een 1997 \u0219i abia \u00een 2014, un trust care ac\u021biona \u00een numele s\u0103u a intentat \u00eempotriva Led Zeppelin un proces pentru \u00eenc\u0103lcarea drepturilor de autor. Reclaman\u021bii au sus\u021binut c\u0103 Led Zeppelin a preluat melodia de la Spirit c\u00e2nd Robert Plant i-a v\u0103zut c\u00e2nt\u00e2nd-o live \u00eentr-un club din Birmingham \u00een 1970.
\n\u00cen timpul procedurilor, muzicologii au argumentat \u00een favoarea lui Led Zeppelin. Ei au afirmat c\u0103 progresia acordurilor \u0219i modelul descendent din ambele melodii erau artificii muzicale obi\u0219nuite \u00een acea perioad\u0103.<\/p>\n

Jimmy Page a negat c\u0103 ar avea vreo amintire despre \u00eent\u00e2lnirea cu membrii trupei \u00een Birmingham. El a spus c\u0103 nu a auzit c\u00e2ntecul p\u00e2n\u0103 \u00een 2010, c\u00e2nd videoclipurile comparative au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 pe net. De\u0219i instan\u021ba nu a fost convins\u0103 de m\u0103rturia lui Page, a considerat suficiente declara\u021biile muzicologilor.<\/p>\n

Hot\u0103r\u00e2rea judec\u0103torilor a fost \u00een favoarea Led Zeppelin \u00een 2016, dar cazul nu s-a \u00eencheiat. Doi ani mai t\u00e2rziu, un complet de trei judec\u0103tori a anulat \u00een unanimitate verdictul din cauza unor \u201einstruc\u021biuni eronate oferite juriului\u201d.<\/p>\n

S-a dispus un nou proces. Unsprezece judec\u0103tori de la Curtea de Apel au fost chema\u021bi s\u0103 reaudieze cazul Stairway to Heaven.
\nLa 9 martie 2020, juriul a men\u021binut verdictul ini\u021bial \u2013 cele dou\u0103 melodii nu erau \u201eintrinsec asem\u0103n\u0103toare\u201d. Ei au folosit un precedent numit \u201eregula raportului invers\u201d pentru a respinge preten\u021biile de \u00eenc\u0103lcare a drepturilor de autor.
\nReclaman\u021bii s-au mutat la Curtea Suprem\u0103 a Statelor Unite, dar Curtea Suprem\u0103 a refuzat s\u0103 preia cazul. Astfel, procesul de ani de zile Spirit vs Led Zeppelin s-a \u00eencheiat \u00een sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n

Indiferent de v\u00e2lva creat\u0103 de procesul de plagiat, Stairway to Heaven r\u0103m\u00e2ne o poveste care \u00eenseman\u0103 mai mult dec\u00e2t cele c\u00e2teva acorduri aflate \u00een discu\u021bie. Led Zeppelin \u0219i-a ar\u0103tat geniul \u0219i for\u021ba creativ\u0103, construind una din piesele cult ale rockului.<\/p>\n

\u00cen 1971, George Harrison<\/strong> a lansat single-ul de succes My Sweet Lord, care, cu chitara sa ritmic\u0103 captivant\u0103 \u0219i versurile referitoare la iluminarea spiritual\u0103, a r\u0103mas pe locul 1 timp de patru s\u0103pt\u0103m\u00e2ni consecutive.<\/h2>\n

Harrison a spus mai t\u00e2rziu c\u0103 My Sweet Lord a fost inspirat de progresia \u00een dou\u0103 acorduri a imnului din secolul al XVIII-lea Oh Happy Day, dar pe m\u0103sur\u0103 ce My Sweet Lord urca \u00een topuri \u0219i rula pe radiouri, mul\u021bi au observat asem\u0103narea acesteia cu piesa din 1963 a trupei The Chiffons – He's So Fine.<\/p>\n

Din punct de vedere liric, He\u2019s So Fine evoc\u0103 o iubire de adolescent\u0103 pentru un tip deosebit de ar\u0103tos. Faptul c\u0103 ADN-ul s\u0103u muzical a devenit mai t\u00e2rziu parte a c\u0103ut\u0103rii spirituale a lui Harrison pentru Dumnezeu arat\u0103 cum elementele fundamentale ale unui hit pop \u00ee\u0219i pot g\u0103si drumul \u00een munca altor arti\u0219ti \u2013 fie con\u0219tient, fie incon\u0219tient.<\/p>\n

Unul dintre principalii factori determinan\u021bi ai proceselor pentru drepturi de autor este dac\u0103 artistul a avut acces la melodia original\u0103. \u00cen cazul lui George Harrison, nu exista nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 a auzit He\u2019s So Fine: piesa nu doar c\u0103 fusese un no. 1, dar la \u00eenceputurile lor, Beatles interpretaser\u0103 multe c\u00e2ntece ale grupurilor de fete americane de culoare. V\u0103z\u00e2nd aici un caz clar, Bright Tunes Music Corporation, care de\u021binea drepturile asupra c\u00e2ntecului The Chiffons, a \u00eenceput procedurile legale.<\/p>\n

Managerul de atunci al lui Harrison, Allen Klein (da, acela\u0219i Allen Klein despre care am vorbit mai devreme), a \u00eencercat o mutare istea\u021b\u0103, oferind ini\u021bial s\u0103 cumpere \u00eentregul catalog al Bright Tunes, \u00eens\u0103 Bright Tunes a sim\u021bit c\u0103 ar putea face mai mul\u021bi bani de la fostul Beatle dac\u0103 ar merge \u00een instan\u021b\u0103.
\nDup\u0103 un impas de patru ani, cazul a intrat \u00een tribunal \u00een 1976, Bright Tunes baz\u00e2ndu-\u0219i dovezile pe motive muzicale din He's So Fine, care au fost preluate \u00een My Sweet Lord, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 demonstreze c\u0103 Harrison \u0219i-a bazat linia de deschidere a piesei sale pe hitul The Chiffons. De\u0219i interpretate \u00een tonuri diferite, notele \u0219i acordurile din ambele melodii sunt aproape identice. Harrison a sus\u021binut c\u0103 a fost ceva subcon\u0219tient mai degrab\u0103 dec\u00e2t un act de plagiat.<\/p>\n

Pre\u0219edintele cazului, de la Tribunalul Districtual din Manhattan, a \u00eentrebat: \u201eHarrison a folosit \u00een mod deliberat muzica din He\u2019s So Fine?\u201d \u0219i tot el a concluzionat: \u201eNu cred c\u0103 a f\u0103cut asta \u00een mod deliberat. Cu toate acestea, este clar c\u0103 My Sweet Lord este exact acela\u0219i c\u00e2ntec cu He\u2019s So Fine, cu cuvinte diferite, iar Harrison a avut acces la He\u2019s So Fine.\u201d
\nDup\u0103 proces, George Harrison spunea \u00eentr-un interviu: \u201dMi s-a cerut s\u0103 m\u0103 duc s\u0103-mi iau chitara. A fost groaznic. A trebuit s\u0103 merg la tribunal cu chitara \u0219i to\u021bi oamenii \u0103ia m\u0103 tot frecau cu \u00eentreb\u0103ri \u0219i dezb\u0103teau cum se scrie un c\u00e2ntec, ceea ce e aiurea, pentru c\u0103 oricum, fiecare c\u00e2ntec e diferit\u201d<\/p>\n

Cazul s-a \u00eencheiat atunci c\u00e2nd Harrison a pl\u0103tit desp\u0103gubiri \u00een valoare de 1.6 milioane de dolari, ulterior scriind despre aceast\u0103 experien\u021b\u0103 o pies\u0103 sardonic\u0103, intitulat\u0103 This Song.
\n\u00cen final, un detaliu interesant. \u00cen 1976, \u00een toiul procesului de plagiat, George Harrison avea un fel de premoni\u021bie care \u00een ziua de azi e \u00eemplinit\u0103:
\n\u201dUite ce e, mi-ar pl\u0103cea ca de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd compun un c\u00e2ntec, cineva s\u0103 aib\u0103 un fel de computer \u0219i s\u0103 c\u00e2nt piesa \u00een fa\u021ba acelei ma\u0219in\u0103rii \u0219i ea s\u0103-mi r\u0103spund\u0103: Sorry sau Ok, e bine!\u201d<\/p>\n

Ast\u0103zi exist\u0103 softuri care fac ceea ce visa Harrison acum 46 de ani. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu mai exist\u0103 plagiat \u00een muzic\u0103. \u0218i nu \u0219tiu, poate e doar p\u0103rerea mea, dar dac\u0103 pe vremea aceea, muzicienii ascultau alte piese \u0219i se inspirau, ca s\u0103 compun\u0103 ceva mai bun, ast\u0103zi sunt o mul\u021bime de arti\u0219ti care ascult\u0103 ce e \u00een topuri doar ca s\u0103 copieze sau s\u0103 extrag\u0103 sample-uri. <\/p>\n

Sunt Geo Iordache, iar acest episod Rock Story se \u00eencheie aici. Dac\u0103 \u00ee\u021bi place podcastul, te rog s\u0103 dai un comment sau un rating acolo unde ascul\u021bi, \u0219i spune \u0219i prietenilor. Rock Story este \u0219i pe Facebook, unde ai linkuri c\u0103tre toate episoadele \u0219i post\u0103ri despre alte pove\u0219ti din rock. Dac\u0103 \u00ee\u021bi este mai u\u0219or s\u0103 cite\u0219ti dec\u00e2t s\u0103 ascul\u021bi, g\u0103se\u0219ti scriptul episoadelor pe rockstory.ro<\/p>\n


\n
\n spotify.com<\/a>  \"Permalink\"<\/a>
\n <\/span>
\n <\/span>\n<\/div>\n<\/p><\/div>\n<\/section>\n

\n
\n

\"S-aS-a \u00eent\u00e2mplat \u00een ziua asta<\/span><\/h2>\n
\n <\/a>
\n \"\"<\/a><\/p>\n

8 noiembrie 1971 <\/a><\/h3>\n

Led Zeppelin lanseaz\u0103 cel de-al patrulea album de studio, un album f\u0103r\u0103 un nume oficial, cunoscut ca Led Zeppelin IV, Untitled sau Runes.<\/p>\n

Dup\u0103 criticile confuze \u0219i uneori dispre\u021buitoare pe care Led Zeppelin III le-a primit la sf\u00e2r\u0219itul anului 1970, Page a decis c\u0103 urm\u0103torul album Led Zeppelin nu va avea un titlu, ci va prezenta patru simboluri desenate manual pe coperta interioar\u0103, fiecare simbol fiind ales de membrul trupei pe care \u00eel reprezint\u0103. Casa de discuri a fost \u00eempotriva ideii, dar cei 4 arti\u0219ti au r\u0103mas uni\u021bi \u0219i au refuzat s\u0103 predea benzile master p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd decizia lor a fost acceptat\u0103.<\/p>\n

Page a mai declarat c\u0103 decizia de a lansa albumul f\u0103r\u0103 nicio informa\u021bie scris\u0103 pe coperta albumului a fost contrar\u0103 sfatului dat de agentul lor de pres\u0103, care a spus c\u0103 dup\u0103 pauza de un an de la \u00eenregistr\u0103ri \u0219i turnee, decizia asta ar fi o \u201esinucidere profesional\u0103\u201d. <\/p>\n

N-a fost a\u0219a – albumul a reprezentat un succes comercial \u0219i de critic\u0103 \u0219i este cel mai bine v\u00e2ndut album al Led Zeppelin, cu peste 37 de milioane de exemplar e v\u00e2ndute \u00een \u00eentreaga lume.
\nC\u00e2teva cuvinte despre cele 4 simboluri de pe coperta albumului:
\n\u00cen locul unui titlu de album, Page a decis c\u0103 fiecare membru va alege un simbol personal pentru copert\u0103.
\nEl \u0219i-a creat propriul simbol, denumit \u201eZoSo\u201d, de\u0219i Page a explicat c\u0103 nu a inten\u021bionat s\u0103 fie un cuv\u00e2nt \u0219i nu a dezv\u0103luit niciodat\u0103 public semnifica\u021bia sa. Unii fani au sus\u021binut c\u0103 simbolul a ap\u0103rut \u00eenc\u0103 din anul 1557, pentru a reprezenta planeta Saturn. <\/p>\n

Simbolul lui Jones, pe care l-a ales din Cartea Semnelor a lui Rudolf Koch, este un singur cerc care intersecteaz\u0103 trei semne vesica pisces (o triquetra). Simbolizeaz\u0103 o persoan\u0103 care are at\u00e2t \u00eencredere, c\u00e2t \u0219i competen\u021b\u0103.
\nSimbolul lui Bonham, cele trei inele care se \u00eentrep\u0103trund (cercuri boromeene), a fost ales de tobo\u0219ar din aceea\u0219i carte. Reprezint\u0103 triada mamei, tat\u0103lui \u0219i a copilului.
\nSimbolul lui Plant, o pan\u0103 \u00eentr-un cerc, a fost propriul s\u0103u design, av\u00e2nd ca inspira\u021bie simbolul presupusei civiliza\u021bii Mu.<\/p>\n

Dac\u0103 nu mai \u0219tii care sunt piesele de pe acest album, am s\u0103-\u021bi aduc aminte Black Dog, Rock and Roll, When The Levee Breaks \u0219i evident, Stairway to Heaven.<\/p>\n


\n
\n facebook.com<\/a>  \"Permalink\"<\/a>
\n <\/span>
\n <\/span>\n<\/div>\n

\n
\n <\/a>
\n \"\"<\/a><\/p>\n

Semnul coarnelor \u00een rock<\/a><\/h3>\n

Semnul coarnelor, cunoscut \u0219i sub numele de coarne de diavol sau metal horns, este omniprezent \u00een heavy metal, hard rock \u0219i nu numai. Fanii rockului, \u00een special cei care merg la concerte, \u00eent\u00e2lnesc frecvent acest gest. Dar de unde a ap\u0103rut?<\/p>\n

Printre cei care au f\u0103cut cel mai des acest semn se afl\u0103 Ronnie James Dio, Geezer Butler (Black Sabbath) \u0219i Gene Simmons (KISS).
\nTotu\u0219i, semnul coarnelor a ap\u0103rut cu mult \u00eenaintea lor. El are semnifica\u021bii diferite prin diverse culturi \u0219i religii. <\/p>\n

Dac\u0103 e\u0219ti \u00een Italia \u0219i ridici degetul mic \u0219i ar\u0103t\u0103torul, acoperind celelalte degete cu degetul mare, se spune c\u0103 te fere\u0219ti de ghinion sau de deochi. \u00cens\u0103 \u00een \u00een alte culturi, poate fi un gest de insult\u0103. \u00cen religia budist\u0103, acest semn \u00eendep\u0103rteaz\u0103 spiritele rele, iar \u00een yoga este denumit Apana Mudra \u0219i are rolul de a aduce s\u0103n\u0103tate \u0219i putere.<\/p>\n

\u0218i totu\u0219i, cum a ajuns acest semn un simbol \u00een muzica rock? Ronnie James Dio a recunoscut c\u0103 l-a v\u0103zut pe colegul s\u0103u de trup\u0103, Geezer Butler, f\u0103c\u00e2nd la un moment dat acest semn. L-a preluat, pentru c\u0103 \u00ee\u0219i dorea s\u0103 r\u0103spund\u0103 cumva semnelor de pace (V-urile f\u0103cute cu degetele) pe care i le ar\u0103ta publicul. \u00cens\u0103 acel V al p\u0103cii era prea asociat cu Ozzy, a\u0219a c\u0103 el a preluat coarnele.<\/p>\n

Geezer Butler spune c\u0103 el face acel semn \u00eenc\u0103 din 1971, \u0219i are poze de pe scen\u0103 cu care s\u0103 sus\u021bin\u0103 afirma\u021bia. Pe de alt\u0103 parte, \u0219i el recunoa\u0219te c\u0103 gestul e mult mai vechi, \u0219i ca dovad\u0103 e coperta albumului Yellow Submarine (Beatles) din 1966, pe care se vede personajul desenat al lui Lennon f\u0103c\u00e2nd acest semn.<\/p>\n

\u00centr-un interviu din 2001, Dio spunea: \u201dN-am inventat eu semnul coarnelor \u2013 e ca \u0219i cum ai spune c\u0103 am inventat roata. Sunt sigur c\u0103 a f\u0103cut-o altcineva la un moment dat. Eu doar am f\u0103cut celebru acel semn. L-am folosit at\u00eet de mult, \u00eenc\u00e2t a devenit trademarkul meu \u0219i un fel de simbol al rock&rollului\u201d<\/p>\n

Cu toate astea, \u00een iunie 2017, Gene Simmons de la KISS a depus o cerere la US Patent Office prin care cerea s\u0103 i se atribuie semnul coarnelor, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 \u00eel folose\u0219te \u00eenc\u0103 din 1974, de la turneul Hotter Than Hell. Semnul e un pic diferit fa\u021b\u0103 de cel al lui Dio, \u00een sensul c\u0103 degetul mare este extins, nu acoper\u0103 celelalte degete. \u00cens\u0103 e totu\u0219i acela\u0219i semn.
\n\u201dE dezgust\u0103tor s\u0103 \u00eencerci s\u0103 faci bani din acest simbol\u201d \u2013 spunea Wendy, v\u0103duva lui Dio. \u201dApar\u021bine tuturor \u0219i nu e proprietatea nim\u0103nui. Nu ar trebui s\u0103 poat\u0103 fi \u00eenregistrat ca patent.\u201d
\nSimmons \u0219i-a retras ulterior cererea.<\/p>\n

Indiferent de originea sa sau de cine l-a f\u0103cut celebru, gestul coarnelor r\u0103m\u00e2ne un simbol puternic \u00een rock \u0219i probabil o s\u0103-l vedem (\u0219i o s\u0103-l facem) mult timp de acum \u00eenainte.<\/p>\n


\n
\n facebook.com<\/a>  \"Permalink\"<\/a>
\n <\/span>
\n <\/span>\n<\/div>\n

\n
\n <\/a>
\n \"\"<\/a><\/p>\n

18 noiembrie 1995 <\/a><\/h3>\n

Rolling Stones devine prima trup\u0103 de rock care difuzeaz\u0103 un concert live pe internet.
\nTrupa a oferit gratuit pe internet 20 de minute live din concertul de la Cotton Bowl, Dallas.<\/p>\n

Proiectul a fost organizat \u0219i coordonat de compania multimedia Thinking Pictures, iar managerul acesteia a spus \u00eentr-un interviu cum i-a convins pe Stones s\u0103 participe: \u201dLe-am spus c\u0103 e o chestie cool, care nu s-a mai f\u0103cut, \u0219i dac\u0103 nu se bag\u0103 ei, m\u0103 duc cu ideea la Aerosmith.\u201d<\/p>\n

Era mai mult o chestie de PR, o noutate \u0219i o premier\u0103 interna\u021bional\u0103. Thinking Pictures spunea c\u0103 \u00een timpul live-ului a primit un email de la US Department of Defense, care spunea: \u201dNu petrecem, \u00eens\u0103 ne uit\u0103m la concert ca s\u0103 vedem ce poate tehnologia voastr\u0103.\u201d. Mai mult, compania a primit o comand\u0103 de merchandise cu Stones de pe adresa b.clinton@whitehouse.com<\/p>\n

La vremea respectiv\u0103, tehnologia permitea un astfel de streaming live, chiar dac\u0103 nu erau mul\u021bi utilizatori care s\u0103 se poat\u0103 conecta. Aveai nevoie de un computer performant \u0219i de o linie telefonic\u0103 foarte bun\u0103. \u00cen final, doar 200 de computere s-au conectat (cea mai mare parte erau din Statele Unite), \u00eens\u0103 faptul c\u0103 au fost spectatori din Islanda sau Noua Zeeland\u0103 a f\u0103cut ca proiectul s\u0103 aib\u0103 anvergur\u0103 interna\u021bional\u0103.<\/p>\n

A fost o demonstra\u021bie \u0219i un preview a ceea ce urma s\u0103 devin\u0103 internetul \u2013 un spa\u021biu \u00een care tehnologia \u0219i divertismentul colaboreaz\u0103.<\/p>\n


\n
\n facebook.com<\/a>  \"Permalink\"<\/a>
\n <\/span>
\n <\/span>\n<\/div>\n<\/p><\/div>\n<\/section>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Plagiate din rock. Cele mai mari procese pentru drepturi de autor din istoria muzicii.<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"give_campaign_id":0,"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-3257","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3257","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3257"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3257\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3390,"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3257\/revisions\/3390"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3257"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3257"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/rockstory.arena.com.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3257"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}